Denumirea rasei: Dragoon
Originea: ţara sa de origine este Anglia.
În 1876 era deja foarte popular în Marea Britanie. La început a fost folosit ca
porumbel mesager, ulterior (după 1900) devenind un porumbel pentru expoziţie.
Mai recent s-a arătat că rasa ar fi fost cunoscută în Germania
încă din 1735 sub numele actual, însă pe parcursul secolului al
19-lea denumirea de „dragon" i-a fost schimbată temporar în aceea de
„porumbel mesager".
Categoria: aparţine grupei porumbeilor
carunculaţi. Dimensiuni corporale: G=450-500 gr; Lt=37-39 cm; Lc=25-30 mm;
Pt=27-29 cm.
Mărimea inelului: 9 mm.
Standard Impresia generală: este un porumbel de talie mijlocie, cu poziţia corpului oblică,
nemoţat, neîncălţat, târă cravată, asemănător
în principiu cu porumbelul călător.
'I'inuta: alertă, mândră. Porumbelul
poartă capul sus, gâtul încordat, dând impresia (şi datorită
poziliei corpului şi a ciocului) că priveşte cerul (de altfel a
şi fost poreclit în acest sens :de către germani „Himmelsgucker"
iar de către englezi „Sky Looker").
Capul: puternic, alungit. Fruntea este
destul de masivă, alungită, continuând ca direcţie de
creştere linia ciocului. Creştetul capului este destul de lat, drept,
ceafa mai, puţin dezvoltată. Din profil se observă cum fruntea,
creştetul capului şi ceafa descriu o linie curbă destul de
largă.
Ochii: mari, proeminenţi. Au culoarea
roşie, intensă, la toate varietăţile de culoare, cu
excepţia porumbeilor albi care au ochii negri şi a
varietăţilor cu penaj galben ale căror ochi sunt
roşii-oranj.
Genele: destul de dezvoltate, tari,
dantelate, circulare. Nu sunt perfect încheiate, fiind foarte puţin
pişcate în partea dinspre ceafă. Nu trebuie să se extindă
mai sus de creştetul capului şi nici nu trebuie să se atingă
carunculele nazale. La porumbeii adulţi trebuie să se distingă
în mod clar 3 inele în parte superioară şi 2 inele în partea
inferioară. Genele sunt gri-cenuşii la culoare sau roşii
sângerii, în funcţie de culoarea penajului.
Ciocul: este destul de gros, drept, cu ambele
mandibule simetric dezvoltate, fără vârf (bont). Este „purtat"
orizontal, alcătuind un unghi obtuz cu linia anterioară a gâtului
(privind din profil). Distanţa de la vârful ciocului la mijlocul ochiului,
măsurată pe o linie orizontală, trebuie să fie de
aproximativ 3 cm iar de la mijlocul ochiului la ceafă de peste 6 cm. Are
culoarea asortată culorii penajului (neagră la: negri, albaştri,
roşii tigraţi şi la porumbeii „crem"; de culoarea cornului
închis la varietăţile argintii şi pestriţi iar la porumbeii
albi şi galbeni este alb-roziu).
Carunculele nazale: destul de mari,
late şi înalte la extremitatea dinspre frunte, ascuţindu-se simetric
spre vârful ciocului. Privite din faţă, de la nivelul capului au
forma unui triunghi, cu baza spre frunte. Privite din profil ele umplu unghiu1
dintre cioc şi frunte. Păsările tinere au pe caruncule cute
fine, longitudinale, care se unesc imperceptibil către vârful ciocului. La
păsările mature acestea sunt mai cutate, însă ele îşi
păstrează forma de ansamblu, deci nu se încreţesc ca la
porumbeii carieri. Mandibula superioară şi „cotul gurii" trebuie
să fie lipsită de orice fel de formaţiune asemănătoare
carunculelor. Sunt albe pudrate la culoare.
Gâtul: de lungime şi grosime
moderată, purtat întins, drept. Mai gros la bază, se ascute uşor
către extremitatea sa superioară.
Corpul: cu pieptul lat, puternic, bine îmbrăcat în muşchi, cu osul sternului drept iar spatele lat în dreptul umerilor ascuţindu-se spre coadă. Poziţia corpului este înclinată într-un unghi de 45 de grade faţă de orizontală.
Aripile: puternice,
cu remigele principale late şi scurte. Vârfurile lor se odihnesc pe
coadă fără să se întretaie. Încheieturile aripilor,
trebuie să fie groase, musculoase rămânând neacoperite de penajul ce
acoperă pieptul porumbelului.
Coada: îngustă, oarecum scurtă în
raport cu mărimea corpului, strâns purtată. Continuă linia
înclinată a spatelui, fără să atingă solul.
Picioarele: scurte, prinse din
parte din spate a trunchiului, neîncălţate, cu coapsele puternice,
musculoase. Penajul: des, bine dezvoltat, strâns lipit de corp,
strălucitor.
Culori: se
întâlnesc varietăţi unicolore, pestriţe, tigrate,
bălţate, etc.
Defecte grave: ţinută
orizontală, cap scurt, caruncule nedezvoltate sau exagerat de
încreţite, cioc ascuţit, gât subţire, corp firav, aripi trenate,
coadă strâmbă.